Sambata trecuta - 2 martie, a fost organizat de catre Biserica Ortodoxa de aici un pelerinaj pe urmele Sfantului Herve. Este un Sfant local, din Bretania. A trait intre anii 520- 568 d.H. http://fr.wikipedia.org/wiki/Saint_Herv%C3%A9
Impreuna cu ceilalti participanti am fost la o biserica special dedicata Sfantului, construita in secolul 18. E o biserica simpla, de piatra. Piatra este aici foarte des intalnita la contructii.
Biserica se afla pe varful unui deal si comunitatile sunt la poalele lui. S-a pastrat atmosfera din trecut, cand preotul tragea clopotele si toata comunitatea urca dealul catre biserica. In general bisericile catolice sunt construite pe varful dealurilor, sa protejeze comunitatea si sa aminteasca mereu ca deasupra noastra este Dumnezeu.
Altarul este simplu. Aici bisericile sunt in stil catolic, fara altar ascuns dupa catapeteasma, totul este deschis.
Imaginea il reprezinta pe Sfantul Herve impreuna cu discipolul sau (reprezentat ca si un copil).
Si-a continuat educatia in cadrul Bisericii deoarece scolile la acea data fiintau doar pe langa Biserici. Aici copii invatau sa scrie, sa citeasca, invatau canturile bisericesti.
Dupa moartea parintilor, el se stabileste in comunitatea de la Lanhouarneau http://fr.wikipedia.org/wiki/Lanhouarneau unde pune bazele construrii manastirii de aici.
Am fost cu totii la Lanhouarneau unde s-a tinut o slujba de pomenire.
Biserica de aici este foarte cunoscuta, lumea vine in pelerinaj la moastele Sfantului Herve (o parte din mana lui este pastrata ca moaste).
Preotii ortodocsi sunt francezi nativi. De fapt cel negru este de undeva din Africa, ultimul este si el din afara Frantei. Doar primul preot, cel mai in varsta (are si o functie ierarhica mai mare, el a venit de la Paris special pentru pelerinaj) stie limba romana. A fost initial preot catolic dar chemarea lui a fost catre Ortodoxie. A venit in Romania, a invatat limba romana si a facut Facultatea de Teologie la Iasi. Apoi a fost calugar si l-a cunoscut pe parintele Dumitru Staniloaie. Vorbeste excelent limba romana.
Dupa construirea manastirii, mai sper sfarsitul vietii, Sfantul Herve se retrage in pustietate. Aici construieste o chilie si ridica o mica biserica din piatra.
Am fost impreuna in acest loc unde sunt ruinele chiliei si ale bisericii.
Fetele de pe laterala sunt cele doua romance stabilite in Franta care ne-au dus cu masina. Cea din stanga este maritata cu un francez si are doi copii. Cea din drapta este sora ei. Cea din mijloc este o studenta Erasmus de la litere.
Aici este masina cu care am fost si cele doua studente Erasmus de la litere cu care ma mai socializez. Si ele sunt singure, si eu. Cu fetele din Franta ne vedem doar la Biserica, ele participa in mod foarte activ la viata Bisericii. Este si normal, lumea aici este mai singura si se implica mai mult in relatiile cu ceilalti prin intermediul Bisericii.
Sfantul Herve este recunoscut pentru blandetea si determinarea sa. In ciuda handicapului, el s-a implicat activ in viata sociala a comuntatilor, vorbind si cantand despre Biserica si despre Dumnezeu.
Cele 9 pietre de la baza crucii reprezinta 9 pani care au fost transformate in piatra de catre Sfant pentru ca brutarul nu a vrut sa le imparta saracilor. Locul acesta este locul unde a fost o veche biserica la care a slujit Sfantul Hevre. Acum a ramas doar fundatia si pietrele.
Sfantul Herve este reprezentat ca un barbat insotit de un lup. Legenda spune ca un lup a mancat un cal cu care o femeie ara ogorul si Sfantul tocmai trecea prin zona. Ea s-a plans ca nu isi poate continua lucrarile agricole din cauza lupului si familia ei va ramane flamanda. Sfantul i-a poruncit atunci lupului sa se inhame in locul calului si sa o ajute pe femeie sa isi termine treaba. Lupul i-a dat ascultare si astfel femeia si-a arat terenul. Lupul a ramas in slujba Sfantului Herve, calauzindu-l mereu pe acesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu