Am oprit pentru dezmortire si energizare la Voronet.
L-am regasit neschimbat pe prietenul meu. Deja incepem sa ne cunoastem.
Cazare si la drum.
Cu telescaunul a fost usor. Am stat in bratele "ferme" ale stapanii. Cica sa nu fac vreun atac de panica.
Nimic nu-i mai placut decat sa descopar locuri noi si sa ma bucur de soare.
Ne-am grupat si am pornit la drum.
Am trecut pe langa o turma de oi dar am reusit sa evit cu bine cainii de paza. Eru mari si destul de infricosatori. Speriau si ursii.
Ma uitam si eu la ei, racorindu-mi picioarele.
Imi era bine, dar stapana a considerat ca trebuie sa ma racoresc si m-a aruncat in apa rece si adanca a Stiolului. Am inotat rapid la mal si mi-am scuturat blanita.
Noi fetele, am pornit mai departe a drum. Nici matusa Dia nu a renuntat.
Am trecut de jnepeni si am ajuns pe coasta muntelui.
Mai greu a fost sa ne hotaram exact in ce directie sa o luam. Semnul era cam batut de vant si ploi si putin clar, dar tot eu am luat-o pe drumul cel bun.
Am marcat teritoriul pentru a a-l regasi anul viitor si am pornit inapoi.
Nimic nu este mai frumos decat sa fii desupra muntilor. Dumnezeu a creat o lume minunata. In orasele noastre mici si inghesuite uitam sa ne bucuram de ea si de darurile Lui.
Putin obosita m-am mai odihnit la umbra stapanii. Mai greu cu apa minerala, dar am gasit destule izvoare limpezi si reci pentru mine.
Pe data viitoare! Deja mi-e dor de tine vara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu