miercuri, 2 ianuarie 2013

Borsa - august 2012

Aproape e o obisnuinta ca in fiecare vara sa facem o iesire la Borsa cu grupul. Sper sa se pastreze traditia si anul viitor. 

Am oprit pentru dezmortire si energizare la Voronet. 


L-am regasit neschimbat pe prietenul meu. Deja incepem sa ne cunoastem.


Cazare si la drum. 


Cu telescaunul a fost usor. Am stat in bratele "ferme" ale stapanii. Cica sa nu fac vreun atac de panica.


Nimic nu-i mai placut decat sa descopar locuri noi si sa ma bucur de soare. 


Ne-am grupat si am pornit la drum. 

Am trecut pe langa o turma de oi dar am reusit sa evit cu bine cainii de paza. Eru mari si destul de infricosatori. Speriau si ursii.




 

Am ajuns la lacul Stiol. Caii se racoreau si se jucau in apa rece. Erau destul de multi, nu cred sa mai fi vazut atat de multi cai la un loc.


Ma uitam si eu la ei, racorindu-mi picioarele. 


Imi era bine, dar stapana a considerat ca trebuie sa ma racoresc si m-a aruncat in apa rece si adanca a Stiolului. Am inotat rapid la mal si mi-am scuturat blanita.




 Bronzul de munte este cel mai placut si tine mai mult, asa mi s-a spus. Trebuia sa il incerc si eu.


Noi fetele, am pornit mai departe a drum. Nici matusa Dia nu a renuntat.




Am trecut de jnepeni si am ajuns pe coasta muntelui.



Mai greu a fost sa ne hotaram exact in ce directie sa o luam. Semnul era cam batut de vant si ploi si putin clar, dar tot eu am luat-o pe drumul cel bun. 


 Nu chiar greu traseul, dar destul de lung si obositor.


 Efortul a meritat din plin pentru ca am atins varful pe care l-am dorit. Gargalau.




Am marcat teritoriul pentru a a-l regasi anul viitor si am pornit inapoi. 



Nimic nu este mai frumos decat sa fii desupra muntilor. Dumnezeu a creat o lume minunata. In orasele noastre mici si inghesuite uitam sa ne bucuram de ea si de darurile Lui.  




Putin obosita m-am mai odihnit la umbra stapanii. Mai greu cu apa minerala, dar am gasit destule izvoare limpezi si reci pentru mine. 



 Coboratul spre Cascada Cailor a fost cam dur si pentru mine si pentru stapanici, dar am reusit. Nu puteam sa o ratam. Cam mica Cascada, seceta, dar era mijlocul verii.


  A fost o reusita pentru mine si stapanile mele. O munca de echipa si o reusita de echipa.


Pe data viitoare! Deja mi-e dor de tine vara!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu