vineri, 29 ianuarie 2010

Un prieten



Klaid este un motan cu un stapan norocos. Doarme cat e ziua de lunga. Este cenusiu tigrat cu ochii verzi si cu coada lunga. Este jucaus si pofticios. Are burtica ca un ghiozdanel care niciodata nu se umple.
In concluzie, Klaid este un motan lenes si permanent nesatul. Cel mai mult ii place sa se joace cu o pana de strut. Orice pare a fi o jucarie ii starneste atentia.

joi, 28 ianuarie 2010

Globuri de zapada

Asa mi se intampla daca merg prin zapada mare. Parca as avea globuri la picioare.


Libera prin zapada


Chiar daca sunt lenesica ,tot imi place sa sar prin zapada. Merg in parc cu stapana mea cea mica si ma lasa libera.
Ea se da cu sania pe alei sau cu sacul pe partie si eu alerg dupa ea.
Cand ajung acasa cel mai mult imi place sa dorm pe perna stapanei.

marți, 26 ianuarie 2010

Vecinii de scara


Desigur, am doi prieteni buni cu care ma intalnesc in fiecare zi cand ies afara. Ne salutam doar si ne maraim.

Vi-i prezint pe Rachetutza - cel cu urechile negre si pe Whity - catelusha alba in totalitate.
Whity este stapana scarilor. Ma mai maraie caci o deranjez cand ies din casa, dar pana la urma, ne toleram reciproc. Ea sta de obicei pe presul de la usa noastra. Cand ies trebuie sa sar peste ea, ca peste un obstacol la cursele cu cai.
Cu Rachetutza nu am nici o problema. Ne toleram reciproc chiar foarte bine. I se spune Racheta pentru ca alearga foarte rapid pe scari cu coada in spate, ca o racheta care pleaca in spatiu.
Mai am si un curtezan, Bobitza, cainele vecinului de la parter, dar este cam necioplit si uneori badaran, mai dintr-o bucata. Ne placem, dar nu este chiar rafinat, nu prea pe gustul meu. Oricum, mereu este fericit cand ma vede. Si eu il mai zadarasc ....

duminică, 24 ianuarie 2010

Cateva poze cu mine - primavara 2009












Inceputuri




Desigur, la inceput toata lumea ma dodosea. Stapanul, stapana, stapanica, si toti nu mai stiau cum sa ma rasfete si sa imi intre in voie.



Primele zile in familie


Cand am implinit 3 luni de la nastere si am invatat sa mananc si sa ma descurc singura, am venit in noua mea casa.

O stapanica frumushica si prietenoasa m-a luat in brate fericita si, pentru prima data in viata mea, am mers cu masina.

Nu mi-a facut placere nici atunci - cum nici acum nu imi face placere - sa merg cu masina. Dar am ajus la noua mea casa.